Osteopatia

PENTRU CINE

AFECTIUNI

CE ESTE

Osteopatia nu are contraindicatii. Este recomandat oricarei varste, tinand cont ca stabileste un echilibru intre corp, spirit si energie si intretine miscarea si

sanatatea corpului.

1. Osteopatia in sarcina

Toate tulburarile functionale ce pot aparea in timpul sarcinii (dureri coccigiene, vertebrale, sciatice;

greata, varsaturi, aciditate gastrica, digestie dificila; infectii urinare, micoze, senzatii de greutate; prezentari distocice ale fatului (sezut, transversala), contractii sau spasme uterine) pot fi tratate si/sau ameliorate prin osteopatie.

 

Astfel se asigura o sarcina armonioasa si se realizeaza o stare de confort atat de necesara: o gestiune a stresului, ameliorarea functiilor respiratorii si circulatorii, in concluzie-o mai buna relatie mama-copil.

 

2. Osteopatia- pregatire nastere

Osteopatia prin tehnica tisulara manuala, blanda, nu reprezinta nici un pericol pentru mama si fat. Prin tehnicile sale specifice, osteopatul asigura mobilitatea bazinului si pregateste mama din punct de vedere psihic pentru momentul nasterii.

3. Osteopatia nou nascut

Orice nou nascut trebuie consultat de un terapeut osteopat, chiar daca nasterea a decurs normal si in mod special daca:

 - nasterea a avut loc cu anestezie peridurala, travaliu prea lung (mai  mult de opt ore) sau prea scurt (mai putin  de doua ore), in caz de sarcina gemelara, prezentatie distocica tip sezut, frontala sau bregmatica;

-  tractiune brutala a copilului, cordon ombilical in jurul gatului, in caz de prematuritate;

- presiune abdominala importanta pentru expulzia  copilului, dupa utilizarea forcepsului sau ventuzei, cezariana, in  caz de suferinta fetala, reanimare.

4. Osteopatia copil, adolescent

Invatati sa va urmariti cu atentie copilul. Mama atenta cu copilul ei va sti cand sa consulte un osteopat. Iar daca aveti indoieli puteti consulta un osteopat, preventiv, o data pe luna.

Copiii sunt foarte receptivi si sensibili la confortul adus de tratament.

Trebuie urmarite in special perioadele de crestere ale copilului ( trebuie urmarita postura copilului si dezvoltarea sistemului osos), cele in care-si schimba dentitia (osteopatia corecteaza, in timp, pozitia mandibulei si a dintilor- ceea ce face ortodontia); cele in care apar transformarile hormonale.

5. Osteopatie adulti

Osteopatia la adulti poate fi privita ca o modalitate de preventie ( in cele mai fericite cazuri) sau ca tratament pentru afectiunile amintite la: "afectiuni".

 

6. Osteopatie varstnici

Osteopatia pentru varstnici poate fi o metoda de preventie, tratare si ameliorare a acelor afectiuni specifice varstei a 3-a.

7. Osteopatie sportivi

Osteopatia, prin metodele ei eficiente, creste puterea musculara, mobilitatea articulatiilor si capacitatea respiratorie. Permite o mai buna concentrare si o recuperare optima dupa efort.

Osteopatia nu trateaza efectele bolilor, ci cauzele acestora. Este foarte important istoricul leziunilor. Osteopatia trateaza intregul nu numai partea. Cu ajutorul osteopatiei sunt indepartate cauzele care au provocat dereglarile organismului,

se genereaza stimularea capacitatilor mentale si fizice pentru a creste rezistenta organismului la stres.

Orice restrictie viscerala nu inseamna numai o restrictie a miscarii ci si una circulatorie; nemaiajungand aceeasi cantitate de sange arterial, nu se mai dreneaza sangele venos si atunci organul incepe sa prezinte disfunctie metabolica si neputandu-si face eficient functia duce la grave perturbari metabolice, energetice si spirituale.

Inflamatiile cronice ale organelor interne genereaza in timp contracturi ale musculaturii extrinseci si apoi intrinseci ale coloanei vertebrale care duc la compresia discurilor intervertebrale. Discurile odata turtite pot comprima radacinile nervoase ori maduva spinarii iar de aici un tablou variat de simptome.

In osteopatia structurala regasim:

- disfunctiile osteopatice ale coloanei vertebrale, ale articulatiilor precum si ale bazinului

- leziuni osteopatice ale aparatului musculo-ligamentar

In osteopatia craniosacrala regasim:

- disfunctii si leziuni osteopate craniene, vertebrale, sacrate precum si tratarea lor (atat a disfunctiilor durale cat si extradurale- facem referire la leziunile din afara sau dinauntrul durei mater).

Osteopatia viscerala sau terapia manuala a organelor interne

Cum oasele sunt legate prin articulatii asa si viscerele au articulatii si axe de miscare, practic ele se msica la fiecare inspir si expir.

1. Sistem locomotor:

Dureri ale coloanei vertebrale; dureri, inflamatii, restrictii de mobilitate ale articulatiilor; tendinite; entorse; scolioze si atitudini scoliotice

 

2. Sistem nervos:

Migrene; Cefalee; Nevralgii faciale, cervico-brachiale, intercostale; Nevralgia Arnold; Torticolis; Cruralgie; Sciatalgie; Sciatica; Meralgie parestezica

 

3. Sistem neuro-vegetativ:

Stari depresive; Hipernervozitate; Anxietate; Stres; Tulburari de atentie; Tulburari ale somnului; Spasmofilie.

 

4. Sistem respirator, ORL:

Sinuzite; Ameteli; Tulburari de echilibru; Sindromul lui Ménière; Astm; Bronsite; Rinite; Lacrimari, ochi uscat; Migrene oftalmice

5. Sistem cardio-vascular:

Aritmii; Apasare toracica; Palpitatii; Tulburari circulatorii; Congestie venoasa si portala; Hemoroizi.

 

6. Sistem digestiv:

Tulburari functionale hepato-biliare; Colite; Gastrite; Hiperaciditate gastrica; Ulcer (in faza de inceput); Constipatie; Ptoza viscerala (rinichi, stomac, vezica urinara); Aerofagie; Meteorisme; Dispepsie; Hernie hiatala

 

7. Sistem urinar si genital:

Dureri si disfunctii ginecologice; Cistite; Sterilitate functionala; Ptoza uterina sau  a vezicii urinare; Tulburari ale functiei sexuale; Enurezis; Prostatite; Urmarirea osteopatica a sarcinii; Urmarirea osteopatica a nou nascutului si a lauzei

 

8. Sechele postoperatotii si posttraumatice:

Cicatrici; Fracturi; Entorse; Cazaturi; Accidente

Fondatorul osteopatiei este medicul Andrew Taylor Still (1828-1917).

Osteopatia reprezinta un sistem complex ce are in vedere un diagnostic si tratament specific avand drept scop redarea miscarii normale a intregului organism cu tot ce reprezinta el: materie, energie, spirit.

Unde este miscare, acolo este si viata!

 

Osteopatia nu are contraindicatii.

Osteopatia ca si medicina nu are limite: singura limita fiind chiar medicul osteopat. Organismul uman este de o complexitate uluitoare. Exista o unitate si o interdependenta intre structura acestuia si functiile sale.

Corpul nostru are scris in codul genetic  si functii interioare de refacere si recuperare ale organismului care, daca sunt spijinite sau ajutate  din exterior de un efort minim curativ, duc ulterior la vindecare sau la autovindecare.

 

Deci, organismul uman are capacitatea naturala de autovindecare si autoreglare iar rolul terapeutului osteopat este de a ”gasi, corecta si lasa apoi organismul in pace”.

Osteopatia este o filozofie, o stiinta si mai ales o arta

Osteopatia reprezinta o metoda specifica de diagnostic care combina medicina traditionala cu medicina alopata.

 

Osteopatul se ocupa de diagnosticarea si tratarea tulburarilor de mobilitate, a tesuturilor, organelor si articulatiilor. In toate trebuie sa existe un echilibru.

 

Orice tulburare a mobilitatii sub forma de hipomobilitate / hipermobilitate in aparatul locomotor, in sistemul craniosacrat sau  a organelor interne duce in final la o disfunctie sau leziune osteopatica si in final la boala. In articulatii pot aparea blocaje, in fascii aderente sau cicatrice, iar pe suprafetele alunecoase a organelor interne, hiperemia (stare patologica constand in cresterea excesiva a acumularii de sange intr-un organ sau intr-un tesut; congestie).

 

Osteopatia priveste organismul ca un sistem in care totul este interdependent.

 

Terapeutul osteopat descopera si inlatura eficient cauzele bolilor determinate de limitarile de mobilitate. Acest lucru poate fi posibil numai prin  cunoasterea profunda a anatomiei, fiziologiei si a biomecanicii (mecanica vie) corpului omenesc (“structura determina functia, iar functia influenteaza structura”).

 

Terapeutul osteopat lucreaza manual asupra coastelor, asupra organelor interne, structurii craniene, articulatiilor, coloanei, bazinului, sacrului, articulatiilor, aparatului musculo-ligamentar si fascial, cu scopul de a elimina disfunctiile identificate in respectivele structuri pentru a restabili/reda mobilitatea lor.

Sunt trei ramuri ale osteopatiei:

 

osteopatia structurala;

osteopatia craniosacrala;

osteopatia viscerala.

Este o stiinta: presupune cunostiinte temeinice de anatomie (organismul uman reprezinta un intreg, in care toate organele si sistemele sunt interdependente) si mecanica a miscarii corpului (componenta mecanica este in aceeasi masura importanta pentru sanatate cat si pentru boala)

Este o filozofie: viata inseamna o miscare continua (o articulatie sau un organ intern care inceteaza sa se mai miste in parametri normali devine patologica)

 

Este o arta: terepautul osteopat trebuie sa stie sa “simta” organismul ca un tot, sa aiba manualitate si sa fie aproape de pacient, sa stie sa puna corect un diagnostic si sa descopere legatura dintre cauza si efect.

COPYRIGHT © 2014 DANA FOLODI • ALL RIGHTS RESERVED